Pelerinaj in Moldova si Ucraina. "Povestea lui Gheorghe Mot" la Cernauti." Alo! Buna dimineata, Florin. Sunt Andrei de la A.S.C.O.R. Brasov. Ne-am cunoscut la Valea Plopului." ; "...Da... imi amintesc..."; "Vreau sa te intreb daca ai pasaport ca daca nu ai nu mai are rost discutia noastra:)" ; "..Da... , cred ca da, de fapt da am , da' nu prea stiu unde l-am pus" ; "Bine hai cauta-l si te sun eu peste vre-o doua ore sa-mi spui daca l-ai gasit pentru ca noi in noaptea asta pe la ora 1 plecam intr-un pelerinaj prin Basarabia si apoi in Ucraina la Cernauti si vrem sa te invitam sa ne prezinti acolo Povestea lui Gheorghe Mot"; "Da cum sa nu..." ... si uite-asa a decurs in continuare dicutia cu Andrei care-mi dadea informatii pe cat de imbucuratoare tot pe atat de coplesitoare iar eu naucit datorita "matinalului" telefon primit , mai exact cam cand se crapa de 11:)), incercam sa inteleg ce trebuie sa fac si unde sa alerg mai intai:))) Dupa ce am inchis telefonul am inceput sa recapitulez ce mi-a zis si... " parca unde spunea Andrei ca trebuie sa spun eu programul?:)))... La Cernauti.." Si incet incet revenindu-mi din ameteala datorata faptului ca 11 e ora cand eu inca mai am ceva somn de recuperat:))) am inceput sa vizualizez locurile pe unde trebuia sa pornesc in urmatoarea noapte:)
.......................................................................................................................................... MOLDOVA
Dupa asteptarea de rigoare care s-a dovedit a nu fi una foarte lunga am trecut vama dincolo in Moldova. Parca si peisajul si atmosfera se schimba. Cum? Nu pot spune dar e altceva. Poate starea sufleteasca sa fie de vina dar simti parca si in aer ca e ceva schimbat. Sunt tot ai nostri insa ... de dincolo de Prut.  Mai fusesem de cateva ori in Basarabia si de fiecare data am avut aceasi stare. Acum m-am multumit sa las analizele pentru altadata sa privesc peisajul ivit pe fereastra.
Privesc si imi explic vazand natura inconjuratoare de unde vine talentul artistic al poporului moldovean. Am avut de cateva ori ocazia sa constat abilitatile si aptitudinile ce tin de arta spectacolului detinute de fratii nostri de peste Prut. Sunt ceva... extraordinar. Fara sa ma feresc de vorbe sunt sigur ca aici contribuie si influenta slava care din punct de vedere al trairilor afective merge de fiecare data pana la extrem.  Drumurile sunt parca fara sfarsit amintind de imensitatea imperiului sovietic care pana nu demult se intindea si peste aceste tinuturi.
Linistea si gandurile personale mi-au fost intrupte de: "Florin , te rugam vino in fata la microfon si vorbeste-ne putin de ce ne-ai pregatit" Putin luat cam pe nepregatite pe drumul din spatele autocarului pana in fata la microfon am trecut printre randurile prietenilor  ascor-isti care repetau cantece frumoase patriotice cu referire la trecutul de marire al celor doua tari surori si care-mi aminteau de frumoasele manifestari cultural - artistice denumite pe vremuri Cenaclul Flacara. La microfon am luat locul unei doamne profesoare care dupa accentul unduios am dedus ca este din zona si care ne recitase cateva poezii de mare frumusete literara si privind pe fereastra la ceea ce se derula pe langa noi cu viteza autocarului le-am "povestit" ceea ce urmareste programul meu artistic "Povestea lui Gheorghe Mot" ........................................................................................................................................... Dupa cateva suceli din motive de necunoastere a drumului si lipsa indicatoarelor am ajuns intr-un tarziu la unul din punctele de interes stabilite de la inceput de organizatori impreuna cu toti participantii: Manastirea Tipova. Ca mai toate locasurile de cult ortodoxe din Basarabia si Manastirea Tipova e pe stil vechi.
Miscandu-ma mai lent decat ceilalti am observat cum toti dupa ce s-au inchinat in biserica pe la sfintele icoane mergeau undeva  in spatele Celui Rastignit in culori slave Ce ne-a binecuvantat pelerinajul in urma rugaciunilor rostite in masina de catre cei doi parinti de la Manastirea Oasa, si am vazut ca nu departe se deschidea o vale larga si ametitoare data fiind inaltimea ei neasteptata unde serpuia linistit ca un rau al vietii locuitorilor de pe aceste meleaguri: Nistrul cel atat de drag romanilor din toate vremurile. "Acolo e Transnistria Cea atat de dorita de multi" . Nu pot sa spun ce trairi am avut fiecare la vederea acestui tinut ce parca inca mai respira istoria veche a poporului roman. Poate ca cel mai mult ne poate "spune"  privirea unui dintre parintii veniti cu noi , ceea ce imi intareste convingerea mai veche ca adancul tacerii monahilor uneori ne poate lamuri in multe necunoscute si cautari.
Coboram incet si cu grija pe cararea plina de pietre de pe malul abrupt avand de partea stanga adancul ametitor al unei foste mari preistorice ce acoperea totul inainte si pe unde acum se plimba puternicul si linistitul Nistru. Peretele din dreapta dupa spusele ghidei noastre este alcatuit dintr-un soi de roca in care isi sapau adapost vechile animale marine.
"Mai departe vom da de vechi asezaminte monahale sapate direct in stanca" "Impresionant" . Dupa putinele detalii retinute de mine ar fi cea mai veche asezare de felul acesta din... Europa? ... din lume? Oricum cei impreuna cu care am fost aici si vor citi ceea ce cu indrazneala am postat vor aduce copletarile de rigoare prin comentariile din subsolul articolului.
"Oare cati traitori se vor fi sfintit aici prin osteneli stiute numai de ei si de Dumnezeu?"
 
Pe aici primeau lumina materiala si isi indreptau privirile incetosate de privegheri si lacrimi ale rugaciunii catre Dumnezeu spre locurile unde traiau cei pentru care cu dragoste se rugau si de care nu se indepartasera decat pentru a se apropia si mai mult. ......................................................................................................................................... UCRAINA.
De cand am calcat pamantul fostelor noastre teritorii m-am simtit de parca as fi revenit acasa. Semana foarte mult cu ceea ce noi parasisem de vre-o doua zile. Casele, oamenii, aerul, toate parca-mi erau cunoscute. Daca nu stiam unde suntem as fi avut curaj sa sustin cu tarie ca ne aflam undeva in zona Sucevei.
Dupa clipele de incantare traite privind linistea si mangaierea formelor de relief am ajuns intr-o localitate unde am intalnit doi tineri reprezentanti ai nou infiintatului A.S.C.O.R. Cernauti. Tot aici am facut un mic popas la manastirea Boian, care spre rusinea mea nu stiu exact daca iprumuta si numele localitatii. Ramane de vazut ce vor spune ceilalti cand vor citi:)
  Daca mi-a fost ceva in pelerinajul asta , apai mi-a fost sete:) Si cred ca nu numai mie judecand dupa cum am navalit cu totii la mica fantana din curtea Sfintei Manastiri poate si cu nadejdea de a pre-gusta din acea "Apa Vie din care cine va bea nu va mai inseta nicioadata"
Cum timpul... nu are timp de pierdut:) repede - repede dupa ce ne-am inchinat chipurilor zugravite pe sfintelor icoane din biserica am pornit catre locul pentru unde de fapt fusesem invitat cu treaba:) si unde avea sa se produca din nou "Povestea lui Gheorghe Mot" - Cernautiul. Cum se lasase deja noaptea cand am ajuns in oras am amanat vizitarea lui pentru a doua zi si am tinut-o drept pana unde aveam sa intalnim un om cu o inima mare si calda ca o paine romaneasca adevarata si care era preotul de la Catedrala Romaneasca din Storojnet. Am intrat cu sfiala in marea Biserica unde parintele, pe care eu l-am asemanat din prima clipa cu marele nostru povestitor Ion Creanga, impreuna cu alti credinciosi slujeau in slavona si cand am ajuns noi si in romana Slujba de Vecernia pentru ziua de Duminica ce urma. acolo si care speram sa ne intoarca cu bine acasa.
Dupa ce am parcurs drumul serpuit si incantator prin mijlocul padurii de brazi, pentru ca ajunsesem intr-o regiune muntoasa luminata de stelele cerului de toamna cernauteana am ajuns in apropierea unui...  "Ce-o fi asta?" ; "Hotel , cred" ; "Aici innoptam?" ; "Haide-ti , intrati fara frica , gazdele 'abia ne asteapta"
 Ne-am luat inima in dinti si am intrat:)
"Foarte frumos"; "Nici nu ne asteptam"; "Urcati sa va alegeti camerele" ; "Dar al cui e?" ; "Proprietar e un roman care a vrut neaparat sa va gazduiasca peste noapte" ; "Foarte frumos... Multumim mult!"
Pe la etajul trei am gasit si o sala de conferinte " E buna asta sa tii spectacolul?"; "E perfecta"
"Hai coborati acum ca gazdele noastre v-au pregatit si o cina bucovineana asa ca vedeti cum faceti si nu-i refuzati:)"
Mergand pe principiul ca doua batai intr-adevar strica dar doua mese niciodata ne-am "sacrificat" si am onorat invitatia la ce-a de a doua cina pe acea seara:)
 
Bunatati... Bunatati... Bunatati...:) Si toate traditionale. "Un pic de vin ? hai ca e din asta de aici e foarte bun"; "Nu multumesc , inainte de spectacol nu obisnuiesc:) Dar acolo ce e?"; " Apa minerala , e foarte buna. Vrei un pic?"; "Da ,apa minerala inainte de spectacol... obisnuiesc:)))" Dar vroiam si noi sa-l vedem pe cel din a carui marinimie ne desfatam cu atatea bunatati si bunuri:) Eu cel putin ma asteptam sa apara un domn inalt tuns scurt , intr-un costum inchis la culoare si de ce nu.... aaa nu cu ochelari de soare nu:)) Poate multi gandeau ca mine sau poate eram unicat:), nu stiu , cert este ca am foat foarte ... uimit si frumos impresionat de neasteptata aparitie ca la un semn ce-i deschise calea ...  "... un batran atat de simplu , dupa vorba dupa port". "Dansul este proprietarul. Un roman adevarat , mare iubitor de tara si de neam." Se putea observa lesne dupa decoratiile ce-i impodobeau pieptul ca locas al sufletului iubitor al poporul din care isi tragea radacinile.
Ca orice roman adevarat ospetia intiparita in intraga sa fiinta ceea ce-l indemna sa treaca pe la fiecare sa ne cerceteze daca suntem cu adevarat multumiti si gata sa raspunda nevoilor fiecaruia.
Dupa a doua cine din acea seara ne-am strans cu totii in holul hotelului si cu multa emotie atat de partea gazdelor cat si a oaspetilor s-au cantat vechi cantece romanesti ce starneau si in acelasi timp alinau dorul de tara si de inaintasi.  
Eu din pozitia strategica ce mi-o ocupasem am intrezarit iarasi micutele perle ale emotiilor scanteind discret in privirile celor carora dorul de tara le ocupa intraga viata. ........................................................................................................................................... Spun sincer ca nu aveam de gand sa scriu un articol despre acest pelerinaj atat de repede dupa terminarea lui, ci aveam in plan ceva pe care-l voi continua imediat dupa publicarea acestuia cu tema zilei noastre nationale de 1 decembrie si cu ocazia sarbatorilor de iarna dar ... asa cum spuneam in email-ul trimis mai noilor si mai vechilor mei prieteni ascor-isti impreuna cu care am vanturat lumea in aceste trei zile si ma destainuiam lor ca ... " Dupa acest neasteptat , inedit si prim pelerinaj al meu:) va marturisesc faptul ca la intoarecerea acasa cu forma scaunului de autocar "pecetluit" pe intreaga mea fiinta dihotomica:), am simtit o stranie mancarime in varful degetelor care in realitate e sindromul faptului ca tare as mai scrie ceva pe blogul meu despre aceasta frumoasa si de ce nu ostenitoare exeprienta:), pentru care va multumesc tuturor foarte mult incepand de la Andrei, Andrei, Andrei.... si cati Andrei mai sunt:) pana la copilasul ce ne-a cantat la viora intr-o tarzie noapte de toamna Cernauti-eana:)
Asa deci, si prin urmare... , ca sa nu o lungesc mai mult va rog fie-va mila de un biet suferind si purtator al virusului blogger-itului:) si ajutati-ma cu imagini foto si/sau video de prin locurile strabatute impreuna pentru ca mult prea putinele fotografii facute de mine cu telefonul mobil sunt aproape de prisos tinand cont ca oricum nu stiu sa le extrag:) de acolo.
Doamne ajuta!... Si ca un graitor exemplu al apartenetei mele independente de vointa proprie la Republica lui Caragiale ma semnez :
"Al dumneavoastra pentru totdeauna
Florin de la Ploiesti:) Cred ca aceasta scrisoare poate tine loc si de incheiere:)
Va multumesc pentru companie si va astept si la urmatoarele articlole aflate deja in lucru.
Doamne ajuta! Pentru a citi tot articolul click pe http://florinnan.blogspot.com/2010/11/pelerinaj-in-moldova-si-ucraina.html
| 
